To bee or not to bee? Este mierea vegana sau nu?
De când eram mică, mierea și derivatele ei (polen, propolis) au fost alimente nelipsite în bucătăria noastră. Un fel de panaceu universal, bun pentru imunitate, răceli, dureri. Practic, orice factor care creează un cât de mic disconfort putea fi eliminat cu ajutorul mierii. În continuare, părinții mei sunt extrem de atașați de ea. Poate pentru că toată copilăria am fost torturată de miere, de când am avut un cuvânt de spus (și am fost și ascultată) am eliminat complet acest produs din alimentația mea. Prin urmare, când am devenit vegană, nu am avut de ce să-mi pun problema dacă mierea este vegana sau nu. Dar nu am putut să ignor întrebarea de care m-am lovit în mod frecvent: cum, mierea nu este vegană? Păi da, mierea nu este vegană. De ce?
Pe scurt
Mierea este produsă de albine pentru ele însele, fiind sursa lor de hrană în perioada în care accesul la plante și flori este redus. Apicultorii recoltează mierea și o înlocuiesc cu un substituent pe bază de zahăr, al cărui conținut nutritiv este mult sub cel al mierii. Ca și cum cineva ți-ar lua smartphone-ul și ți-ar da la schimb un telefon fix;
Viața albinelor este afectată în mod negativ prin intervenția oamenilor. Multe sunt rănite și chiar mor în procesul de colectare al mierii sau în timpul transportului stupilor, iar multe sunt omorâte intenționat din raționamente pur și simplu economice. Li se influențează modul de viață și sunt tratate pentru boli pe care probabil nu le-ar avea dacă ar fi fost lăsate să trăiască în condiții naturale.
În plus, îndulcitorii nu sunt alimente necesare în alimentația umană. Dar cum probabil mulți nu concep viața fără ceva dulce, există o gamă largă de opțiuni la care putem apela (aș spune eu mult mai gustoase decât mierea).
Long version
Știai că albinele sunt cele mai importante insecte polenizatoare și interdependență între ele și plante fac din acestea un excelent exemplu al unui tip de simbioză cunoscută sub numele de „mutualism”, o asociere între organisme diferite care este avantajoasă pentru ambele părți.
Chiar dacă oamenii beneficiază accidental de acest proces, albinele nu polenizează plantele în scopul de a servi nevoilor umane. Această este pur și simplu un aspect secundar, rezultat în urmă colectării nectarului de la flori.
Totul despre miere si veganism
Ce este mierea
Este un produs apicol obținut prin transformarea și prelucrarea nectarului de către albine și depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui hrana populației din stup.
Mierea este singura sursă de alimentație și de nutrienți esențiali a albinelor disponibilă în timpul perioadelor cu condiții atmosferice neprielnice sau pe timpul iernii, când sunt mai puține plante disponibile pentru a fi polenizate. Și este un element esențial pentru sănătatea și buna funcționare a stupului.
Deci, albinele produc miere pentru ele, nu pentru oameni, prin urmare nu este foarte frumos din partea noastră să luăm ceva ce nu ne aparține.
Cum stăm cu etica
Unul dintre cele mai criticate aspect legate de miere este exploatarea albinelor. Lăsând la o parte însușirea mierii, albinele sunt adesea lezate în timpul interacțiunii cu oamenii(în timpul colectării mierii, al transportului stupilor, al administrării de medicamente, etc).
- Procesul de reproducere al albinelor de miere este influențat de către apicultori, scopul fiind creșterea productivității. Deja o specie pe cale de dispariție, acest tip de reproducere selectivă afectează fondul genetic al albinelor și le crește sensibilitatea la boli;
- Atunci când apicultorii culeg mierea din stupi, o înlocuiesc cu un substituent de zahăr (cum ar fi siropul de porumb), pentru ca albinele să nu moară de foame. Acest substituent este destul de nociv pentru sănătatea albinelor, deoarece îi lipsesc nutrienții esențiali, grăsimile și vitaminele ce se găsesc în miere;
- Pentru a menține reduse costurile apicultorilor, mulți stupi sunt sacrificati după recoltare;
- Albinelor regine li se taie adesea aripile lor pentru a le preveni ieșirea din stup;
- De multe ori albinele sunt hrănite în toamnă, precum și în primăvara și la începutul verii pentru a asigura un început de sezon bun. Aceasta este de fapt o metodă de a face albinele să înceapă să lucreze mai devreme decât ar fi în mod normal;
- În timpul colectării mierii, o parte din albine sunt mutate temporar din stupi. În mod invariabil, unele dintre ele nu vor supraviețui acestui proces, și aceasta se întâmplă chiar și apicultorilor grijulii. O parte vor fi lovite sau chiar zdrobite în timpul acestui proces;
- Tot în timpul colectării, unii apicultori folosesc un afumător pentru a menține controlul și a preveni înțepăturile. Fumul le face pe albine să consume o cantitate mare de miere, lucru care le liniștește. De asemenea, fumul poate masca feromonii emanați de către albinele paznici și astfel să prevină întreaga colonie de la a deveni agitată;
- Pentru a preveni eventualele maladii, unii apicultori aleg să „trateze” stupii cu diferite antibiotice. Doar vrem să avem albine sănătoase;
- În cazul în care totuși stupul este afectat de către un parazit iar antibioticele nu au efect, cea mai utilizată metodă este de a arde stupul împreună cu toate albinele din el;
- Unele albine au deosebita ocazie de a vizita tot felul de locuri, în excursii special organizate pentru ele. În timpul acestor călătorii, primesc un loc foarte confortabil într-un camion sau remorcă. Din păcate, nu toate ajung la destinație vii.
Efecte asupra mediului
Reproducerea în masă a albinelor afectează alte populații de insecte-culegătoare de nectar. Din cauza numărului tot mai mare de albine de crescătorie, numărul bondarilor nativi, dar și al diferitelor specii de păsări, a scăzut.
Nu sunt de neglijat nici emisiile de gaze cauzate în urma transportului mierii de la spațiul de producție către consumatorii finali. De exemplu, în Marea Britanie aprox. 90% din miere este importată din China și Turcia.
Exista miere vegana? Ce alternative avem la mierea de albine?
Spre deosebire de albine, noi ne putem descurca excelent și fără a adăuga mierea (sau de altfel orice fel de îndulcitori) în alimentație. Deci, putem trăi sănătoși până la adânci bătrâneți, fără zahăr sau miere, fiind chiar recomandată eliminarea pe cât posibil a oricărui tip de îndulcitor din alimentație. Dar, cum toți știm că nimic nu se compară cu o bucată de ciocolată, putem apela la multiplele variante prietenoase cu albinele: sirop de arțar, curmale, agave, ștevie, și lista continuă. Sau chiar zahăr.
Iar la final, îți recomandăm un documentar care nouă ne-a plăcut mult: „More than honey” realizat de către Markus Imhoof: morethanhoneyfilm
Surse vegansociety / vegetus / imagine cover