Pelicam 2019 sau cum să faci un eveniment despre mediu împotriva mediului

Am fost la Pelicam 2019 cu o cană împrumutată și cu o sticlă din sticlă rămasă în urma unui prânz, pe care am reumplut-o cu apă timp de 3 zile de la cișmelele de pe lângă lacul Ciuperca. Restul – cam dezamăgitor pentru mine.

După foarte mulți ani în care mi-am dorit să ajung la Pelicam 2019, uite că s-a întâmplat anul acesta. Am mers 5 într-o mașină pentru a susține ideea de carsharing.

Cazare în camping Pelicam 2019

Primul obstacol pe care l-am întâlnit a fost găsirea zonei de camping. Nu am văzut elemente de semnalizare care să arate drumul către camping. L-am găsit într-un final, dar doar cu ajutorul Sabinei, căreia îi mulțumesc foarte mult. Știu că nu era în sarcina ei să îndrume participanții Pelicam 2019 pierduți prin Tulcea, de aceea am apreciat și mai mult ajutorul ei.

Ajunși în camping, am găsit o adunare de duzi cu dude coapte și un pământ tare cu pietre în care am îndoit majoritatea cuielor. Cortul meu fiind unul dintre cele care nu stau dacă nu sunt ancorate în pământ. Aici am găsit 2 toalete ecologice și tomberoane pentru a arunca separat. Din câte am văzut, nu s-a ținut cont de etichetele de pe tomberoane.

Mi-a plăcut mult ideea de a colabora cu bazinul de înot și a putea face duș la ei. Cred că este o soluție bună pentru ca festivalul să fie mai sustenabil. Ce nu mi-a plăcut este că nu m-a anunțat nimeni înainte să îmi iau slip pentru a putea face duș și nu am fost informat cu privire la programul acestor dușuri.

Dialogul cu cei care aveau grijă de zona de camping a fost unul foarte prietenos. Chiar m-au înțeles să le achit următoarele zile pentru că nu aveau să îmi dea rest. Din păcate, nu mi-au dat chitanță pentru suma achitată.

Mâncarea în dezacord cu mediul

După ceremonia de deschidere, au oferit o masă tip bufet și alcool. Spre surprinderea mea neplăcută, majoritatea mâncării era carne, prăjeală în ulei de palmier (probabil hidrogenat) sau brânzeturi. Am găsit niște struguri aduși de peste mări și țări amestecați cu cașcaval (am fost nevoit să aleg boabele de struguri) și un fel de sos de roșii aruncat pe felii de pâine albă semi-prăjită (un fel de bruschetă).

Nu am prea înțeles cum de un festival care promovează subiecte de mediu poate avea o mâncare în contradictoriu cu ceea ce promovează. Chiar nu au găsit studii care arată impactul dietelor asupra mediului? Cred că trebuia ca cineva de la ei să vadă înainte măcar filmul din programul lor, „Dilema carnivorului”.

Poate era mai sustenabil să ofere o masă cu fructe și legume de sezon, cât mai locale.

Apropo, peștele este carne! De transmis și voluntarilor care au ajutat la standul cu mâncare mâncare. Iar midiile sunt mai benefice ecosistemului acvatic decât în farfuriile servite la intrarea în Centrul Cultural Jean Bart.

Elemente mai puțin sustenabile

Cred că așteptările mele erau prea mari de la acest Pelicam 2019. Cel mai interesant moment a fost când după documentarul OCCRP despre mafia gunoaielor și deșeurilor din România. „Cement’s Dirty Business”, majoritatea participanților au ieșit la țigară și apă plată la PET de plastic, să socializeze. Pentru mine a fost de neînțeles cum cineva se uită la acest film și nu face legătura cu lucrurile pe care le consumă zilnic. Acestea tot deșeuri sunt.

Au existat și petreceri seara, unde s-au consumat și s-au folosit aceleași lucruri ca la o petrecere cu oameni pe care nu îi interesează mediul înconjurător.

Un alt lucru pe care nu l-am înțeles este de ce a existat un „Eco-Fashion Workshop” organizat de Glamour. Înțeleg că au o revistă imprimată pe hârtie reciclată, dar asta nu rezolvă ceva. Glamour încurajează consumerismul, un aspect al problemelor de mediu, iar asta nu îmi oferă încrederea că ei chiar știu despre ce vorbesc. Sunt sigur că puteau găsi pe cineva mai bun.

Menționez ceva despre bannere-le folosite, pliantele, materialele promoționale sau afișele lipite cu bandă adezivă pe stâlpi și pereți. Este, însă, un subiect prea amplu pentru acest articol. Sper doar să găsească o soluție pentru a le înlocui anul viitor. Măcar tricouri Fair Trade, hârtie reciclată sau îndemnul de a folosi website-ul pentru program, cât și folosirea unor pahare reutilizabile în prima fază.

Citește și Cu cana la Pelicam

Filmele

Deși prea puține care să abordeze tema vegan și mediu, pot spune că mi-au plăcut câteva filme. Cel puțin modul în care au fost făcute. Cel mai mult mi-a plăcut „La vie secrète du jardin”. M-au interesat mai mult subiectele despre care știam mai puțin, sau așa aveam eu impresia. „Eating animals”, nu l-am văzut încă.

În afară de filmele cu subiecte de mediu, acest eveniment mi s-a părut asemănător oricărui alt eveniment care nu are aceste filme. Nimic special. Cred că talk-urile Pelicam dintre filme mergeau făcute și la o masă cu mici și bere din Obor. Nu zic că ar fi fost ceva greșit, dar dacă se dorește un eveniment despre mediu și oameni, ar trebui să se ia în considerare câte resurse se consumă pentru un mic și pentru o halbă de bere. Acesta este factorul care te diferențiază de alte eveniment „non subiecte mediu”.

Câștigătorul aceste ediției Pelicam 2019 și a premiului de 3.000 de euro a fost filmul „Arca lui Anote”. Interesant mi se pare că sponsorul principal a fost Biodeck. De ce interesant? Pentru că Biodeck este producător de bioplastic și firma lor mamă Prodplast este producător de plastic (cu peste 60 de ani vechime). Bioplasticul și plasticul reprezintă una dintre cauzele care creează situația dificilă și fără scăpare a insulei Kiribati despre care se vorbește în film.

Am avut plăcerea să lucrez cu cei de la Biodeck și au fost printre cei mai profesioniști oameni cu care am lucrat. Dar, campania pe care o au pentru acest bioplastic este una greenwashing și induce consumatorul în eroare.

Încă este cineva care are dubii în legătură cu toxicitatea bioplasticului sau a bioplasticului de la Biodeck, îi recomand, așa cum le recomand și celor de la Biodeck, să mănânce ambalajele din bioplastic. Dar în fiecare zi, așa cum aceste ambalaje ajung zilnic în natură.

Dacă ne face bine la stomac, posibil să facă bine și mediului înconjurător.

Trist, am plecat trist spre casă de la Pelicam 2019

Cel mai frumos lucru pe care l-am făcut la Pelicam 2019 a fost să vizitez muzeul de artă din Tulcea. Da știu, nu era în cadrul Pelicam. Dar a meritat. Chiar recomand să mergeți, de ce nu, într-un city break.

Uf, personal m-a demoralizat mult acest eveniment. Mi-am dat seama cât de puțini suntem cei interesați de mediu cu adevărat și cât de muți dintre aceștia nu iau atitudine sustenabilă în viața personală. Continuăm să fumăm cu o bere în mână și să aruncăm mucurile de țigară pe geam afară, dând vina pe marile companii pentru situația în care ne aflăm.

Din fericire tot ce există în dualitatea noastră este creat de om. Sistem politic sau companie nu există și nu va exista fără existența omului. Îmi doresc să conștientizăm toți cât mai repede acest lucru. Este urgent, atât pentru noi, cât și pentru mediul înconjurător.

Trist, dragul meu Pelicam în vârstă de 8 ediții. Pentru anul viitor, îmi ofer serviciile de consultanță pentru a realiza un Pelicam sustenabil. Știu că poți mai mult, dar trebuie să o și arăți.

Sursă foto
Pelicam