De ce nu este lana vegana?

Hrutar (“Despre oameni și oi”, cum a fost tradus la noi) este un film fain, mai mult despre oameni decât despre oi.
Tot citind diverse informații despre film, am aflat cu uimire că oile sunt creditate ca fiind actori în această producție. Pe IMDB informația apare la categoria “crazy credits”. Dar de ce “crazy”? Sincer, nu cred că oile s-au distrat foarte mult în realizarea acestui film și nici nu cred că au fost chemate la recepția de lansare a filmului. Iar în unele scene nu par să se simtă foarte confortabil. Așa că, din punctul meu de vedere, ar merita să primească aceste credite înaintea celorlalți actori, care probabil au fost și plătiți pentru munca prestată.
Dar acest articol nu este despre filme, ci despre oi și relația lor cu oameni și de ce fabricarea unui pulover este mai mult decât a tunde lâna, lâna care oricum crește la loc.

De ce nu este lana vegana?
Am putea considera că lâna este un produs vegan dacă oile ne-ar da de bună voie lâna pe care o produc. Dar, din păcate nu este așa. Producția de lână este o industrie care exploatează oile, transformându-le în unități de producție, scopul final fiind obținerea unei marje cât mai mari de profit.
Știai că oile sălbatice produc suficientă lâna care să le asigure supraviețuirea în climatul lor, astfel încât le protejeze de căldură vara și de frig iarna? Și când este timpul, vor scăpa singure singurele de excesul de lâna, fără a avea nevoie de ajutor.
Dar cum oamenii sunt ființe descurcărețe, au reușit să adapteze oile domestice la nevoile lor. Prin urmare, oile domestice produc mult mai multă lână decât este normal. O parte semnificativă din lână la nivel mondial provine din Australia, de la oițele din rasa Merino. Spre deosebire de cele sălbatice, oile Merino nu pot scăpa singure de lâna în exces și din această cauză, lâna lor va crește mai lungă decât este normal. Lâna în exces, în combinație cu pielea cutată a acestei rase, este un habitat excelent pentru muște, care își depun ouăle în lână. Pentru a preveni ca acest lucru să se întâmple, crescătorii de oi sunt foarte grijulii și decupează o parte din piele din jurul cozii (procedeul este întâlnit sub denumirea de „mulesing”; eu nu i-am găsit corespondentul în limba română). Iar daca vreo oaie are ghinion si este miel, atunci va fi castrat. De cele mai multe ori, aceste proceduri sunt realizate fără anestezie.
În general, oile sunt tunse primăvara, înainte de momentul în care ar “scăpa” în mod natural de hăinuțele lor de iarnă. Deoarece tunsul prea târziu ar putea însemna pierderea de lână, majoritatea oilor sunt tunse când încă vremea este prea rece. Estimarea este că aprox. 1 milion de oi mor anual din cauza expunerii premature la temperaturi scăzute.
În plus, cum timpul înseamnă banii, în majoritatea cazurilor tunsul oilor nu este un procedeu care implică foarte multă atenție și grijă pentru animal și în urma căruia oile sunt rănite.
Iar când producția de lâna a unei oi începe să scadă și oaia nu mai este considerată profitabilă, atunci aceasta este trimisă într-o minunată excursie către abator.

Pe unde găsim lâna? Lâna este utilizată pe scară largă în producția de textile. Chiar și în unele cazuri în care lâna nu este fibră primară, este posibil să o găsim în haine, lenjerie de pat, și chiar covoare și saltele din unele țări în care producția de lână este predominantă. Iar dacă tricotezi sau croșetezi, ar trebui să știi că lâna este foarte frecvent întâlnită în compoziția firelor.

Lâna nu este singura materie prima folosită în industria textilă ce provine de la animale. Mai avem cashmirul, care este obținut de la capre, angora de la iepuri sau lâna alpaca (care provine de la un erbivor tare simpatic, asemănător cu lama).

Alternativele lânii sunt cânepa, bambus, bumbac organic, lâna polyester și lista poate continua.

P.S. Fiind un articol despre oi, nu puteam scăpa ocazia de a-ți recomanda să vizionezi simpaticele filmulețe cu oița noastră preferată Shaun (the Sheep).

Surse veganpeace / gentleworld / imagine cover