Alice în țara veganilor
Alice stătea pe fotoliu cu o carte în mână și sorbea încet dintr-o cană de ceai. Nu mai citea de ceva vreme și privea gânditoare pe geam. Oare ce-o mai face iepurele alb? O fi aflat câți acordatori de pian sunt în București? Foarte bun ceaiul acesta, marțipanul este printre preferatele mele. Nu prea-mi stă mintea la citit azi, poate ar trebui să iau o pauză, gândea Alice un pic aiurită. Deodată tresări și privirea i se îndreptă către intrarea din ceainărie. Cu ochii mari, Alice se uită un pic mirată la pisica dungata ce apăruse dintr-o data în față ei. De unde-o fi venit?, se întrebă Alice. Probabil o fi ieșit dintr-o cutie. Ciudat lucru. Și nu prea se aseamănă cu celelalte pisici. Hmm. Și de ce nu zice nimic?
– Bună Alice, spuse dintr-o data pisica, cu un zâmbet subtil. Ce faci?
– Încercam să citesc, dar nu prea reușesc să mă concentrez. Tu ce faci, vrei să stai lângă mine, mi-ar prinde bine puțină companie, zise Alice mirată de îndrăzneala ei. Am ceai și turtă dulce în formă de pește.
– Turtă dulce în formă de pește, Alice? Știi, nu prea e sănătos ce mănânci tu acolo. Forma de pește nu este deloc potrivită, ce să mai zic în combinație cu turta dulce.
– Hmm, nu m-am gândit atât de serios la asta. Se poate să ai dreptate.
– Da, se poate. Cine știe.
– Păi și ce-aș putea mânca în loc?
– Ce dorești, Alice.
– Nu ar fi dificil?
– Una din două.
– Nu prea ești comunicativă, știi?
– Se poate. Dacă tu zici.
– Ești o pisică foarte ciudată. Cu toate acestea îmi placi. Mai stai puțin, te rog, aș vrea să mai vorbim.
– Vedem, Alice.
A dispărut. Ca și cum n-ar fi fost, dar totuși …
Alice puse cartea deoparte și începu să răsfoiască câteva materiale despre turtă dulce. Alice mai citise astfel de articole, dar până atunci nu le acordase atât de multă atenție. Vorbele pisicii o puseseră pe gânduri. Ce-ar fi să încerc? Nu va fi dificil să renunț la turtă dulce în formă de pește. Aș putea încerca pentru o perioadă, și dacă totul merge bine, poate va deveni permanent. Da, așa voi face, își spuse hotărâtă Alice și se ridica de pe fotoliu. Stinse lumina din ceainărie și plecă voioasă spre casă.
A urmat o perioadă interesantă în viața lui Alice, în care a aflat o grămadă de informații iar multe lucruri, pe care până atunci nu le prea luase în seamă, au devenit mai clare.
Azi, Alice stă pe fotoliu, dar, pe lângă cărți, are în jurul ei tot felul de articole. Este mulțumită de alegerea făcută.
Dar pisica? Ei bine, pisica încă mai este pe lângă Alice. Ca de obicei, Alice nu știe când apare și când va dispărea, dar cu timpul s-a obișnuit cu felul ei de-a fi. Ce poate aduce o întâlnire cu o pisică dubioasă, își zise Alice zâmbind subtil.
